O simplă probă de sânge, recoltată la fel de simplu ca la un control de rutină, poate conține astăzi suficientă informație pentru a detecta prezența unei tumori înainte ca aceasta să fie vizibilă la o scanare clasică. Biopsia lichidă, un domeniu de cercetare aflat în plină expansiune, promite să schimbe felul în care cancerul este depistat și monitorizat, fără intervenția invazivă a unei biopsii clasice de țesut.
Ce se caută, de fapt, în sânge
Celulele tumorale eliberează constant fragmente în fluxul sanguin — ADN tumoral circulant, celule tumorale întregi desprinse din masa principală sau vezicule minuscule numite exozomi. Aceste urme, invizibile prin metodele clasice de analiză, pot fi izolate și secvențiate genetic pentru a identifica mutații specifice tipului de cancer. Spre deosebire de o biopsie clasică, unde se prelevează țesut dintr-o singură zonă a tumorii, biopsia lichidă oferă o imagine mai completă, pentru că surprinde material genetic din toate zonele tumorii, inclusiv din eventuale metastaze aflate încă nedetectate prin imagistică.
De ce entuziasmează atât de mult cercetătorii
Marele avantaj este că procedura poate fi repetată frecvent, fără riscurile și disconfortul unei biopsii clasice, ceea ce permite monitorizarea evoluției bolii aproape în timp real. Un medic poate astfel observa dacă un tratament funcționează sau dacă tumora dezvoltă rezistență la medicamentul administrat, cu săptămâni sau chiar luni înainte ca acest lucru să devină vizibil pe o scanare RMN sau CT. Acest tip de monitorizare continuă completează investigațiile imagistice explicate în articolul despre RMN-ul deschis și opțiunile pentru pacienți, oferind o dimensiune suplimentară de informație pe care imaginea singură nu o poate da.
Unde se folosește deja
În prezent, biopsia lichidă este folosită mai ales pentru monitorizarea pacienților deja diagnosticați, nu ca metodă principală de screening pentru populația generală — sensibilitatea metodei scade considerabil pentru tumorile foarte mici, aflate în stadii incipiente. Câteva tipuri de cancer, precum cel pulmonar avansat, beneficiază deja de teste aprobate clinic, folosite pentru a alege tratamentul țintit cel mai potrivit, fără a mai fi nevoie de o biopsie chirurgicală repetată la fiecare schimbare de tratament.
Ce urmează în cercetare
Echipele de cercetare lucrează acum la creșterea sensibilității testelor, astfel încât acestea să poată detecta cantități tot mai mici de material genetic tumoral, un pas necesar pentru ca metoda să devină utilă și în depistarea precoce, nu doar în monitorizare. Rezultatele preliminare din câteva studii mari, derulate simultan în Europa și Statele Unite, sunt promițătoare, dar validarea completă pentru uz general mai are nevoie de câțiva ani.
