Sforăitul este subiect de glume în multe familii, iar cel care sforăie află de obicei despre asta de la partener, uneori cu o doză de reproș. Pentru mulți oameni, el rămâne doar un zgomot deranjant, fără alte urmări. Există însă o formă de sforăit care merită luată în serios: cea întreruptă de pauze în respirație, urmate de un fel de icnet sau de o respirație bruscă, adâncă. Aceasta poate fi semnul apneei obstructive de somn, o afecțiune frecventă și, adesea, nediagnosticată ani la rând.
Apneea de somn nu afectează doar liniștea dormitorului. Ea fragmentează somnul, scade oxigenarea din timpul nopții și pune o presiune suplimentară pe inimă și pe vasele de sânge. Vestea bună este că se poate diagnostica prin investigații relativ simple și că există tratamente eficiente. În rândurile de mai jos găsești diferența dintre sforăitul obișnuit și apnee, semnele care trebuie urmărite și pașii prin care ajungi la un diagnostic.
De ce sforăim
În timpul somnului, mușchii din jurul gâtului, ai limbii și ai palatului moale se relaxează. La unele persoane, această relaxare îngustează căile respiratorii de la nivelul gâtului. Aerul care trece printr-un spațiu mai strâmt pune în vibrație țesuturile moi, iar vibrația se aude ca sforăit. Cu cât spațiul este mai îngust, cu atât sunetul e mai puternic.
Mai mulți factori pot contribui la această îngustare: nasul înfundat din cauza unei răceli sau a alergiilor, deviația de sept, amigdalele mărite, limba voluminoasă, excesul de țesut în jurul gâtului sau pur și simplu poziția pe spate, în care limba cade ușor spre înapoi. Alcoolul și unele medicamente sedative, luate seara, relaxează și mai mult musculatura și accentuează sforăitul.
La copii, sforăitul frecvent are adesea legătură cu amigdalele sau cu vegetațiile adenoide mărite. Un copil care sforăie aproape în fiecare noapte, respiră pe gură, transpiră mult în somn sau este agitat și neatent în timpul zilei ar trebui evaluat de medicul pediatru sau de un medic ORL.
Sforăit simplu sau apnee de somn?
În sforăitul simplu, respirația continuă normal, chiar dacă este zgomotoasă. Somnul rămâne, în mare parte, odihnitor, iar persoana se simte bine dimineața. Problema este mai degrabă socială decât medicală.
În apneea obstructivă de somn, căile respiratorii nu doar se îngustează, ci se închid parțial sau complet, pentru câteva secunde sau chiar mai mult. Respirația se oprește, nivelul de oxigen din sânge scade, iar creierul declanșează o scurtă trezire, de cele mai multe ori neconștientizată, ca să redeschidă căile respiratorii. Acest ciclu se poate repeta de multe ori într-o singură noapte. Persoana nu își amintește trezirile, dar se simte obosită, ca și cum nu ar fi dormit.
Diferența nu poate fi stabilită sigur doar după cât de tare se aude sforăitul. Unele persoane cu apnee sforăie moderat, iar altele sforăie foarte puternic fără să aibă apnee. De aceea, contează mai mult combinația de semne din timpul nopții și din timpul zilei.
Semnele pe care să le urmărești
Unele semne le observă partenerul, altele le simți tu. Merită să le iei în calcul pe toate:
- sforăit puternic, aproape în fiecare noapte;
- pauze în respirație observate de cei din jur, urmate de un icnet sau de o respirație bruscă;
- treziri frecvente cu senzație de sufocare sau de gură uscată;
- nevoia de a urina de mai multe ori pe noapte;
- dureri de cap dimineața, care trec în primele ore;
- somnolență în timpul zilei, mai ales în situații monotone, ca la volan sau în ședințe;
- dificultăți de concentrare, memorie mai slabă, iritabilitate;
- senzația de somn neodihnitor, chiar după multe ore petrecute în pat.
Oboseala de dimineață are multe cauze posibile, de la stres la vise intense sau la program neregulat. Dacă te recunoști în această descriere, citește și articolul despre ce înseamnă să visezi mult și să te trezești obosit, ca să poți descrie cât mai exact medicului ce se întâmplă cu somnul tău.
Cine are un risc mai mare
Apneea de somn poate apărea la orice vârstă, dar anumiți factori o fac mai probabilă. Excesul de greutate, mai ales în jurul gâtului și al abdomenului, este unul dintre cei mai importanți. Riscul crește și odată cu vârsta, iar la femei devine mai mare după menopauză. Fumatul, consumul de alcool seara, congestia nazală cronică și unele particularități ale maxilarului sau ale gâtului contribuie și ele.
Persoanele cu hipertensiune greu de controlat, diabet de tip 2 sau anumite tulburări de ritm cardiac au și ele motive în plus să discute cu medicul despre somn. Relația funcționează în ambele sensuri: apneea netratată poate agrava aceste afecțiuni, iar tratarea ei poate ajuta la controlul lor.
Somnolența din timpul zilei are și o latură de siguranță. Un șofer care adoarme pentru câteva secunde la volan se pune în pericol pe sine și pe ceilalți. Dacă ți s-a întâmplat să ațipești la semafor sau pe drumuri lungi, nu amâna discuția cu medicul.
Cum se pune diagnosticul și ce tratamente există
Primul pas este, de obicei, o discuție cu medicul de familie, care te poate îndruma către un medic ORL, pneumolog sau către un centru specializat în tulburările de somn. Medicul te va întreba despre obiceiurile de somn, despre simptome și despre ce a observat partenerul, iar uneori îți va da un chestionar simplu despre somnolența din timpul zilei.
Diagnosticul se confirmă printr-un studiu de somn. În varianta mai simplă, numită poligrafie, porți acasă, pe parcursul unei nopți, un aparat care înregistrează respirația, oxigenarea și pulsul. În varianta completă, polisomnografia, se înregistrează și activitatea creierului și a mușchilor, de obicei într-un laborator de somn. Rezultatul arată câte episoade de apnee apar pe oră și cât de severă este afecțiunea.
Tratamentul depinde de severitate și de cauză. Pentru formele ușoare, pot ajuta scăderea în greutate, renunțarea la alcool seara, tratarea nasului înfundat și evitarea poziției pe spate. Pentru formele moderate și severe, cel mai folosit tratament este un aparat care trimite aer sub presiune printr-o mască purtată în timpul somnului, menținând căile respiratorii deschise. Unele persoane beneficiază de dispozitive orale realizate de medicul dentist, care avansează ușor mandibula, iar în anumite situații se discută intervenții chirurgicale ORL.
Obișnuirea cu masca de noapte poate dura câteva săptămâni. Primele nopți pot părea ciudate, iar unii pacienți renunță prea repede. Merită să revii la medic sau la echipa care ți-a ajustat aparatul dacă masca nu se potrivește, dacă simți gura uscată sau dacă presiunea ți se pare incomodă. Mici ajustări fac adesea diferența dintre un tratament abandonat și unul care îți schimbă în bine diminețile.
Obiceiuri de seară care pot reduce sforăitul
Indiferent dacă sforăitul tău este simplu sau face parte dintr-o apnee aflată deja în tratament, câteva obiceiuri pot face nopțile mai liniștite. Ele nu înlocuiesc evaluarea medicală, dar o completează și sunt la îndemâna oricui.
- Păstrează un program de somn constant. Oboseala acumulată face ca somnul să fie mai profund, iar musculatura gâtului să se relaxeze mai mult, ceea ce accentuează sforăitul.
- Evită alcoolul în orele dinaintea culcării. Chiar și un pahar băut seara târziu poate face diferența la unele persoane.
- Discută cu medicul despre medicamentele pentru somn. Unele sedative relaxează musculatura căilor respiratorii; nu le opri singur, dar întreabă dacă există alternative.
- Încearcă să dormi pe o parte. O pernă așezată la spate sau un rucsac mic prins de bluza de pijama te pot împiedica să te întorci pe spate în timpul nopții.
- Ai grijă de nas. Spălăturile nazale cu ser fiziologic și tratarea alergiilor, sub îndrumarea medicului, pot ușura respirația pe nas.
- Ia cina cu câteva ore înainte de culcare. O masă copioasă chiar înainte de somn poate agrava atât sforăitul, cât și refluxul.
Pentru partenerul care nu poate dormi din cauza zgomotului, dopurile de urechi sau un aparat cu zgomot de fond pot fi soluții temporare. Ele rezolvă însă doar o parte a problemei. Dacă partenerul observă pauze de respirație, cea mai valoroasă contribuție a lui este să noteze ce a văzut și să vină, dacă se poate, la consultație.
Întrebări frecvente
Pot trata sforăitul cu benzi nazale sau spray-uri?
Benzile nazale pot ajuta atunci când sforăitul este legat de nasul înfundat. Ele nu tratează însă apneea de somn, iar folosirea lor poate masca problema. Dacă ai și alte semne din lista de mai sus, cere mai întâi o evaluare medicală.
Contează cum arată dormitorul?
Un dormitor răcoros, întunecat și liniștit îmbunătățește calitatea somnului pentru oricine, deși nu tratează singur apneea. Ideile din articolul despre cum poți crea un mediu de acasă propice relaxării te pot ajuta să faci din dormitor un loc de odihnă reală. Și o pernă care menține capul ușor ridicat poate reduce sforăitul la unele persoane.
Apneea de somn trece de la sine?
Rareori. La unele persoane, scăderea în greutate sau tratarea unei cauze nazale reduce mult episoadele. În majoritatea cazurilor însă, apneea are nevoie de un tratament urmat constant și de controale periodice.
Somnul bun nu este un lux, ci una dintre bazele sănătății. Dacă sforăitul din familia ta vine cu pauze de respirație, cu oboseală persistentă sau cu somnolență la volan, merită să-l tratezi ca pe un semnal, nu ca pe o glumă. Un medic de familie, un medic ORL sau un specialist în somnologie poate stabili dacă e vorba despre apnee și care este tratamentul potrivit pentru tine.
Foto: RDNE Stock project / Pexels
