Prevenirea accidentărilor la schi și snowboard: Ghid de pregătire fizică

Accidentările asociate sporturilor de iarnă, fie că este vorba de snowboard sau schi, reprezintă probleme comune, cu consecințe grave asupra sistemului musculo-scheletal. Prevenția primară a traumatismelor fizice constă într-un regim de antrenament fizic specific, destinat să îmbunătățească stabilitatea articulară, rezistența musculară și mobilitatea, elemente fundamentale pentru siguranța fizică personală în timpul activităților sportive pe zăpadă.

Rolul stabilității musculare și articulare

Stabilitatea articulațiilor, în special la nivelul membrelor inferioare, depinde de integritatea și funcționalitatea musculaturii periarticulare. Mușchii, precum cvadricepsul, ischiogambierii și gastrocnemienii, joacă un rol esențial în distribuirea și absorbția forțelor mecanice generate în timpul alunecării pe zăpadă.  În absența unei stabilități musculare adecvate, articulațiile devin vulnerabile la leziuni acute, precum entorsa glezna, o condiție provocată de mișcări bruște de inversiune sau eversiune ce forțează ligamentele dincolo de limitele lor fiziologice.

Importanța mobilității articulare

Restricțiile de mobilitate, mai ales la nivelul articulației gleznei și genunchiului, cresc riscul unor mecanisme compensatorii inadecvate, predispunând sportivii la entorse sau fracturi. O flexibilitate redusă poate limita capacitatea articulațiilor de a se adapta forțelor externe, sporind riscul de accidentare prin tensionarea excesivă a structurilor ligamentare și capsulare.

În vederea optimizării mobilității, se recomandă efectuarea unor exerciții de întindere statică și dinamică, aplicate progresiv, pentru a mări amplitudinea de mișcare a articulațiilor implicate. Astfel de antrenamente permit o mai bună adaptare a organismului la stresul mecanic specific schiului și snowboardului și reduc astfel riscul de accidentare.

Rezistența fizică și controlul neuromotor

Capacitatea sportivului de a susține efortul fizic prelungit influențează direct riscul de accidentare. Oboseala musculară și cardiovasculară compromite stabilitatea articulară și tehnica sportivă, favorizând apariția leziunilor prin pierderea controlului neuromotor. În acest sens, antrenamentele cardio sunt recomandate pentru menținerea unui nivel optim de funcționare musculară pe toată durata activității sportive.

Controlul neuromotor este, de asemenea, strâns legat de stabilitatea trunchiului. Un nucleu muscular puternic și bine antrenat ajută la menținerea echilibrului și la gestionarea forțelor de rotație și flexie, specifice schiului și snowboardului.

Reabilitarea și prevenția secundară a traumatismului acut

În cazul unei accidentări, cum ar fi fractura la picior sau entorsa gleznei, reabilitarea precoce este necesară pentru a restabili funcționalitatea completă a membrului afectat. Procesul de reabilitare trebuie să includă atât recuperarea mobilității și forței musculare, cât și refacerea propriocepției. Fără o reabilitare adecvată, riscul de recidivă sau dezvoltarea complicațiilor pe termen lung, cum ar fi instabilitatea cronică a gleznei sau osteoartrita posttraumatică, crește semnificativ. Fizioterapia trebuie să se concentreze pe restabilirea echilibrului musculo-ligamentar și reintegrarea treptată a sportivului în activitățile sportive.