Eticheta unui produs cosmetic îți spune trei lucruri: din ce este făcut, cât timp îl poți folosi și cum trebuie aplicat. Lista de ingrediente se citește de la început spre sfârșit, iar substanțele aflate în cantitatea cea mai mare apar primele. Odată ce înțelegi regula asta, ambalajul nu mai pare un șir de cuvinte străine.
Mulți dintre noi ne uităm doar la partea din față a cutiei, unde stau imaginile și promisiunile. Informația care contează stă însă, de regulă, pe spate sau pe cutia exterioară, scrisă cu litere mici. Merită să petreci două minute cu ea înainte să cumperi, mai ales dacă ai o piele care reacționează ușor sau dacă încerci să afli de ce un produs nu ți se potrivește.
Ce înseamnă lista INCI și cum o parcurgi
INCI vine de la International Nomenclature of Cosmetic Ingredients, adică denumirea internațională a ingredientelor cosmetice. Numele sunt în latină sau în engleză și sunt aceleași pe orice ambalaj din Uniunea Europeană, așa că poți compara două produse cumpărate din țări diferite. Apa apare ca „Aqua”, glicerina ca „Glycerin”, iar uleiul de măsline ca „Olea Europaea Fruit Oil”.
Ordinea nu este întâmplătoare. Ingredientele prezente în concentrație de peste 1% se trec în ordine descrescătoare. Cele aflate sub 1% pot fi enumerate în orice ordine, iar coloranții apar de obicei la final, sub forma „CI” urmat de un număr. De aceea primele cinci sau șase ingrediente îți spun cel mai mult despre ce ții în mână: dacă un ingredient prezentat drept vedetă a produsului se află spre coada listei, înseamnă că este prezent în cantitate mică.
Un exemplu simplu: la o cremă hidratantă, primele locuri sunt ocupate des de apă, glicerină și un ulei sau alt emolient, adică o substanță care înmoaie pielea. Asta nu este nici bine, nici rău. Arată doar baza produsului, ca făina într-o rețetă de pâine.
Cum recunoști ingredientele care contează pentru pielea ta?
Nu trebuie să memorezi sute de denumiri. Începe cu o listă scurtă și personală: ingredientele care ți-au provocat o reacție în trecut, cele care ți se par grele pe piele și cele pe care le cauți. Notează-le în telefon și compară-le cu eticheta direct în magazin. Dacă pielea ta se înroșește ușor, găsești repere utile în materialul despre ingredientele de evitat pe pielea sensibilă.
Câteva repere care te ajută la citirea listei:
- Parfum (sau „Fragrance”) este un termen colectiv; în spatele lui pot sta zeci de substanțe aromatice. Unele dintre ele, considerate alergene, trebuie scrise separat atunci când depășesc un anumit prag.
- Alcoolul poate însemna lucruri diferite: alcoolii grași, precum „Cetyl Alcohol”, sunt ingrediente moi, folosite la textura cremelor, pe când „Alcohol Denat.” este un alcool volatil, cu efect de uscare.
- Conservanții sunt necesari în produsele care conțin apă; fără ei, un produs cu apă în compoziție ar deveni repede mediu de înmulțire pentru microbi.
- Coloranții apar ca „CI” plus cinci cifre și nu spun nimic despre calitatea produsului.
Reține că un ingredient cu nume lung sau greu de pronunțat nu este automat periculos, la fel cum un nume simplu nu garantează că produsul e blând. Multe denumiri tehnice desemnează substanțe obișnuite: „Tocopherol” este vitamina E, iar „Sodium Chloride” este sarea de bucătărie.
Ce spun, de fapt, mențiunile de pe față?
Expresii precum „hipoalergenic”, „dermatologic testat” sau „natural” nu au toate aceeași greutate. „Hipoalergenic” sugerează o probabilitate mai mică de reacții, dar nu garantează că tu nu vei avea una. „Dermatologic testat” înseamnă că produsul a fost verificat sub supravegherea unui medic dermatolog, fără să ofere detalii despre rezultat. „Natural” nu este un termen definit la fel peste tot, așa că un produs care îl poartă poate conține și ingrediente obținute în laborator.
Obiceiul bun este să tratezi aceste mențiuni ca pe o descriere comercială, iar lista de ingrediente ca pe documentul care contează. Un produs cu mențiuni frumoase și cu o listă plină de substanțe pe care le știi problematice pentru tine rămâne un produs nepotrivit.
Ce alte informații găsești pe ambalaj?
Regulile europene cer ca pe ambalaj să apară și alte date, pe care le ignorăm des:
- numele și adresa persoanei responsabile de produs, din Uniunea Europeană;
- țara de origine, dacă produsul vine din afara Uniunii;
- conținutul nominal, în grame sau în mililitri;
- numărul lotului, util dacă apare vreo problemă cu un anumit lot;
- precauțiile de folosire, de pildă „a se evita contactul cu ochii”;
- simbolul cu borcan deschis și un număr urmat de litera M, care arată câte luni poți folosi produsul după deschidere.
Clepsidra, acolo unde apare, indică data până la care produsul își păstrează calitățile dacă nu a fost deschis. Cartea cu o mână simbolizează că există instrucțiuni suplimentare, pe care merită să le citești înainte de prima aplicare.
Cum faci o verificare rapidă în magazin
Un mic obicei care te ajută: ia produsul, ignoră fața cutiei, citește primele opt ingrediente, caută cuvintele din lista ta personală și verifică simbolul de valabilitate după deschidere. Dacă produsul este un fotoprotector, uită-te și la factorul SPF și la mențiunea pentru razele UVA; ce înseamnă acestea este explicat în materialul despre protecția solară în orice sezon.
Dacă te întrebi dacă un ingredient anume este potrivit pentru tine, nu te baza pe o singură opinie citită pe internet. O probă pe o zonă mică de piele, făcută cu câteva zile înainte de prima folosire, spune mai mult decât orice listă. Iar dacă ai o afecțiune a pielii deja diagnosticată sau reacții care se repetă, întrebarea merită pusă unui medic dermatolog, nu unui forum.
Eticheta nu este un test de calitate. Nu îți spune cât de bine se comportă formula sau cât de plăcută este textura pe pielea ta. Îți dă doar informații despre compoziție și folosire, dar cu ele poți alege cu mai puțină încercare și eroare și cu mai puține produse uitate prin sertar.
