Ai băut apă de la frigider sau ai ieșit în aerul rece de dimineață și, pentru o secundă, un dinte a răspuns cu o înțepătură ascuțită. Apoi durerea a trecut, de parcă nu ar fi fost. Mulți oameni se obișnuiesc cu episoade ca acesta și le ignoră luni la rând, până când sensibilitatea devine zilnică. Toamna, cu schimbările bruște de temperatură dintre casă și stradă, senzația apare mai des și face oamenii să se întrebe dacă e ceva grav. De cele mai multe ori nu este o urgență, dar este un semn pe care merită să îl înțelegi, pentru că dintele nu se plânge fără motiv.
Ce se întâmplă, de fapt, în interiorul dintelui
Smalțul este stratul dur care acoperă coroana. Sub el se află dentina, un țesut străbătut de canale foarte fine, care duc spre nervul dintelui. Atâta timp cât smalțul sau gingia acoperă dentina, canalele rămân protejate. Când stratul de protecție se subțiază sau când gingia se retrage, frigul, dulcele ori aerul ajung mai ușor la nerv, iar răspunsul este o durere scurtă și vie.
Aceasta este explicația pentru senzația tipică: apare brusc, la contactul cu rece, cald, dulce sau acru, și dispare repede după ce stimulul dispare. Dacă durerea persistă minute în șir, apare spontan sau te trezește noaptea, discuția se schimbă, pentru că ar putea fi vorba despre o problemă a nervului, nu doar o sensibilitate.
Diferența merită reținută, pentru că îți spune ce fel de programare ai nevoie. Sensibilitatea scurtă se discută la o igienizare sau un control de rutină. Durerea intensă și continuă cere o programare cât mai rapidă.
Cauzele pe care le găsește cel mai des stomatologul
Nu există o singură cauză. Cele mai frecvente sunt cele obișnuite, legate de obiceiurile zilnice. Periajul agresiv, făcut cu mișcări orizontale și presiune mare, tocește treptat smalțul la colet, acolo unde dintele întâlnește gingia. O pastă foarte abrazivă, folosită ani de zile, poate adăuga la acest efect.
Alimentele și băuturile acide, cum sunt sucurile, vinul, citricele, pot slăbi temporar suprafața dintelui. Dacă te speli pe dinți imediat după ce le consumi, freci un smalț înmuiat. De aceea se recomandă o pauză de aproximativ o jumătate de oră și o clătire cu apă între masă și periaj.
Alte cauze includ:
- retragerea gingiei, apărută cu vârsta sau din cauza unei inflamații netratate;
- scrâșnitul dinților în somn, care uzează smalțul și poate produce mici fisuri;
- carii mici, aflate la început, pe care nu le simți altfel;
- o obturație veche, care s-a desprins parțial pe margini;
- unele tratamente de albire sau lucrări recente, la care sensibilitatea este trecătoare.
Iar uneori simptomul vine dintr-o combinație de două sau trei dintre ele. Tocmai de aceea o autodiagnosticare e nesigură.
În cabinet, medicii folosesc câteva teste simple pentru a identifica dintele vinovat. Aplică un jet scurt de aer rece sau ating suprafața cu un obiect răcit, apoi întreabă cât durează senzația. Răspunsul orientează diagnosticul: o durere de câteva secunde, apărută doar la stimul, indică o sensibilitate a dentinei, în timp ce o durere care rămâne minute în șir sugerează o implicare a nervului. Nu e o procedură dureroasă, iar informațiile obținute scutesc de investigații inutile.
Uneori sensibilitatea apare la mai mulți dinți deodată, mai ales după o igienizare profesională sau după un tratament de albire. Este, în general, trecătoare și se atenuează în câteva zile. Dacă însă nu dispare, merită să îi spui medicului, pentru că poate ajusta tratamentul sau poate propune o soluție de protecție locală.
Alimentele pot trăda sensibilitatea înainte ca dintele să te avertizeze clar. Dacă începi să eviți înghețata, să bei cafeaua pe partea cealaltă a gurii sau să mesteci doar pe o parte, corpul îți spune ceva. Mulți oameni se adaptează inconștient și nici nu realizează că și-au schimbat obiceiurile. Un jurnal de câteva zile, cu momentele în care apare senzația, aduce mai multă claritate decât memoria.
Ce poți încerca singur, cu prudență
Dacă sensibilitatea e ușoară și recentă, câteva măsuri simple pot ajuta până ajungi la cabinet. O pastă destinată dinților sensibili, folosită constant, nu doar o dată, poate reduce senzația după câteva săptămâni. Ea nu repară problema, ci blochează parțial transmiterea durerii, deci nu înlocuiește un control.
Schimbă periuța cu una cu peri moi și învață o tehnică mai blândă: mișcări mici, scurte, cu unghi spre gingie, fără apăsare. Un periaj de două minute, de două ori pe zi, este de ajuns. Mai mult nu înseamnă mai curat, ci doar mai agresiv.
Poți evita o vreme băuturile foarte reci sau foarte fierbinți și poți bea cu paiul băuturile acide, ca să ajungă mai puțin în contact cu dinții din față. Sunt mici ajustări care reduc episoadele, în așteptarea consultului.
Remediile improvizate din casă, precum ținutul unor substanțe agresive pe gingie, nu sunt o idee bună. Pot irita mucoasa și pot masca simptomele unei probleme care are nevoie de tratament.
Gingia merită o atenție separată. Multă lume crede că sângerarea la periaj e un lucru normal, dar sângerarea repetată arată de obicei o inflamație. Dacă gingia este roșie, umflată sau retrasă, dintele devine mai expus și mai sensibil. Tratarea inflamației, prin igienizare și periaj corect, ajută adesea și sensibilitatea, fără alte intervenții. De aceea, un control gingival face parte din investigația oricărei sensibilități.
La persoanele care poartă lucrări dentare vechi, coroane sau punți, marginea lucrării poate lăsa o mică deschidere prin care pătrunde frigul. Acolo se acumulează și placa, iar sub o coroană aparent intactă poate evolua o carie. Verificarea periodică a acestor lucrări este o precauție utilă, mai ales dacă au trecut mulți ani de când au fost făcute.
Când sensibilitatea cere o programare, nu o așteptare
Un control stomatologic este indicat dacă sensibilitatea revine zilnic mai mult de două-trei săptămâni, dacă se localizează clar la un singur dinte, dacă ai o gingie care sângerează ușor ori se retrage sau dacă observi o pată întunecată sau o mică ruptură la marginea unui dinte. La fel, dacă ai o durere care apare fără stimul, noaptea sau la mușcat.
La cabinet, medicul va examina dintele, va verifica ocluzia, adică felul în care se închid arcadele, și, dacă e nevoie, va cere o radiografie. Soluțiile depind de cauză: aplicarea unor substanțe de remineralizare, refacerea unei obturații, tratarea unei carii, o gutieră pentru scrâșnit, uneori tratamentul gingiei. Nimic din toate acestea nu se alege fără examinare.
Un lucru liniștitor: majoritatea cazurilor de sensibilitate se pot ameliora semnificativ, mai ales dacă sunt depistate devreme. Un dinte tratat la timp rămâne în gură mult mai mult decât unul lăsat să se agraveze.
Femeile însărcinate și persoanele cu reflux gastric au un risc mai mare de uzură acidă a smalțului, pentru că aciditatea ajunge mai des în contact cu dinții. Dacă te regăsești în această categorie, spune-i stomatologului, care poate recomanda produse potrivite și un program de control mai frecvent. Nu e nevoie să te îngrijorezi, ci doar să fii atent și să ceri sfat din timp.
Copiii și adolescenții au și ei sensibilități, în special după ce le erup dinții definitivi sau în perioadele cu aparat dentar. Igiena atentă, cu o pastă adaptată vârstei, și controalele regulate previn multe probleme. Un adult care observă la copil că ocolește anumite alimente rece sau fierbinți ar trebui să îl ducă la un control, nu să aștepte să treacă de la sine.
Iar la persoanele în vârstă, sensibilitatea se leagă adesea de retragerea gingiei și de uzura acumulată în ani. Aici, tratamentul este de multe ori simplu, iar protecția suprafețelor expuse redă confortul la masă. Nu merită să accepți ideea că durerea la rece e o fatalitate a vârstei, pentru că de cele mai multe ori există soluții.
Obiceiuri mici care protejează smalțul pe termen lung
Prevenția nu cere eforturi spectaculoase. Un periaj atent, ața dentară folosită seara, cel puțin de câteva ori pe săptămână, și un control o dată sau de două ori pe an sunt fundamentul. Igienizarea profesională îndepărtează depunerile pe care periuța nu le atinge și lasă gingia în condiții mai bune.
Alimentația contează. Gustările dulci mâncate des, pe parcursul zilei, țin gura într-un mediu acid mai mult timp decât un desert mâncat o dată, după masă. Apa rămâne cea mai bună băutură între mese, iar o bucată de brânză sau o mână de nuci sunt gustări mai prietenoase cu dinții decât biscuiții.
Dacă știi că scrâșnești, spune-i medicului. Stresul de la finalul anului, programul încărcat și dormitul pe burtă pot agrava obiceiul. O gutieră făcută pe măsură protejează smalțul în timpul nopții, iar câteva exerciții de relaxare a maxilarului seara ajută.
Pentru zilele următoare, observă simplu: la ce dinte apare senzația, la ce stimul și cât durează. Notează și programează un control, mai ales dacă pentru tine ultima vizită la stomatolog a fost cu mai bine de un an în urmă. Un consult scurt, făcut din timp, costă mai puțin și mai puțină neliniște decât o urgență în plin sezon rece.
