Sporturi de iarnă fără riscuri: Sfaturi de la experții în ortopedie

Sporturile de iarnă, în special schiul și snowboardingul, expun articulațiile și structurile musculo-scheletale la solicitări biomecanice intense, ceea ce sporește riscul de accidentare. Patologiile comune în rândul sportivilor, ce afectează performanța sportivă și calitatea vieții, includ leziuni la nivelul umărului, fracturi ale membrelor și rupturi de menisc. Prevenția joacă un rol fundamental în reducerea riscului de traumatisme, cât și pentru a asigura o recuperare optimă, în cazul apariției lor.

Exercițiile care vizează articulația scapulo-humerală previn accidentările la nivelul umărului

Articulația umărului, datorită mobilității sale complexe și structurii delicate, este predispusă la traumatisme repetate, în special în urma căzăturilor pe pantele de schi. Prin întărirea mușchilor rotatori și stabilizatori scapulari, riscul de leziuni poate fi semnificativ redus. De asemenea, este importantă educația sportivului în tehnici de cădere care limitează impactul direct asupra umărului.

Medicii ortopezi recomandă instruirea specifică pentru practicanții sporturilor de iarnă, subliniind importanța evitării pozițiilor riscante care pot duce la luxații sau entorse severe.

Evitarea torsiunilor bruște poate reduce riscul rupturilor de menisc

Meniscul, elementul cheie pentru stabilitatea și funcționalitatea articulației genunchiului, este extrem de vulnerabil la mișcări de torsiune bruscă, mai ales în cazul schiorilor care fac viraje strânse la viteze mari. Studiile arată că torsiunile combinate cu o flexie excesivă pot genera o ruptura de menisc complexă, cu potențial degenerativ. Prevenirea accidentelor la nivelul meniscului se poate realiza prin antrenamente care să crească rezistența ligamentelor și a mușchilor periarticulari, mai ales cvadricepsul și ischiogambierii.

Exercițiile de forță executate în lanț kinetic închis, precum genuflexiunile parțiale, sunt ideale pentru a reduce stresul la nivelul meniscului. Totodată, utilizarea corectă a echipamentului sportiv, cum ar fi fixarea optimă a clăparilor și folosirea unor schiuri adaptate greutății și nivelului de experiență, este necesară pentru a limita solicitările inutile la nivelul articulației genunchiului.

Diverse simptome impun repaus de la activitățile sportive

Nu întotdeauna activitățile sportive intense, precum sporturile de iarnă, sunt recomandate. Medicii recomandă evitarea exercițiilor în prezența simptomelor musculo-scheletale, precum probleme de mobilitate, rigiditate articulară, dureri de umar sau edeme. Continuarea activităților fizice în astfel de situații poate duce la agravarea leziunilor existente, cum ar fi leziuni ale manșetei rotatorilor sau rupturi meniscale. Este recomandat ca sportivii să solicite evaluări ortopedice imediate pentru a determina natura și severitatea leziunii, precum și pentru a stabili un plan de intervenție corespunzător.

Programele de încălzire și stretching previn accidentările

O practică insuficientă a exercițiilor de încălzire înainte de începerea activităților sportive pe zăpadă este corelată cu un risc semnificativ crescut de leziuni musculo-scheletale. Specialiștii în ortopedie recomandă un program structurat de încălzire dinamică, menit să pregătească articulațiile și mușchii pentru efort.

Exercițiile de stretching dinamic, combinate cu activități de mobilitate articulară și antrenamente de agilitate, contribuie la creșterea fluxului sanguin și a elasticității musculare, prevenind astfel tensiunile și microtraumatismele. Etapa încălzirii nu trebuie neglijată, deoarece o articulație insuficient pregătită biomecanic este mai predispusă la leziuni, mai ales în condiții de solicitare intensă.