În multe comune din România, cabinetul medicului de familie funcționează câteva ore pe săptămână, cu un doctor care face naveta din oraș, sau rămâne complet fără titular luni de zile. Fenomenul nu e nou, dar diferența dintre numărul de medici din marile orașe și cei din zonele rurale continuă să crească, iar consecințele se văd direct în felul în care oamenii își gestionează sănătatea.
De ce evită tinerii medici mediul rural
Absolvenții de medicină aleg rareori, din proprie inițiativă, să se stabilească într-o comună. Lipsa unei locuințe decente puse la dispoziție, infrastructura precară, izolarea profesională față de colegi și acces limitat la formare continuă sunt motivele invocate cel mai des. La acestea se adaugă și un aspect mai puțin discutat: venitul unui cabinet rural, cu un număr redus de pacienți înscriși, e greu de comparat cu cel al unui cabinet urban aglomerat.
Cum se descurcă localnicii
Acolo unde nu există medic de familie, oamenii apelează la ambulanță pentru probleme care, în mod normal, ar fi rezolvate printr-o simplă consultație, sau amână vizita la doctor până când starea se agravează. Persoanele în vârstă, care ar avea cel mai mult nevoie de monitorizare pentru boli cronice, sunt cele mai afectate. Unele familii preferă să facă naveta periodic într-un oraș apropiat, chiar dacă asta înseamnă ore întregi pierdute și costuri suplimentare de transport.
Soluții testate, cu rezultate parțiale
Programele de stimulente financiare pentru medicii care acceptă un post într-o zonă defavorizată există de ani buni, dar rata de retenție rămâne scăzută: mulți pleacă imediat ce contractul minim se încheie. Mai eficiente s-au dovedit inițiativele care combină stimulentul financiar cu investiții reale în infrastructura cabinetului și cu sprijin pentru integrarea în comunitate. Extinderea aplicațiilor mobile de sănătate ajută parțial la monitorizarea pacienților cronici de la distanță, dar nu poate înlocui prezența unui medic pentru diagnosticare și tratament direct.
O problemă structurală, nu doar locală
Specialiștii în politici de sănătate atrag atenția că soluțiile punctuale, aplicate izolat, nu vor rezolva decalajul dintre urban și rural. E nevoie de o strategie coerentă, care să lege formarea medicilor, finanțarea cabinetelor și infrastructura locală într-un singur plan, altfel riscul e ca fiecare generație de medici tineri să repete același tipar: studii la oraș, specializare la oraș, carieră la oraș.
