Cea mai răspândită convingere despre măselele de minte este și cea mai greșită: că toate trebuie scoase, mai devreme sau mai târziu.
Nu este așa. Extracția are indicații precise, iar o măsea de minte erupată corect, curată și funcțională nu se scoate doar pentru că există. În același timp, o măsea care produce probleme repetate nu se ține pe loc din speranța că se va liniști singură.
Diferența dintre cele două situații se vede pe o radiografie și la un examen clinic, nu în discuțiile din familie. Mai jos, când se justifică extracția, când nu, și cum decurge recuperarea, zi cu zi.
Când se scoate
Indicațiile sunt concrete și, în cele mai multe cazuri, vizibile.
Infecțiile repetate ale gingiei din jur. Când măseaua erupe parțial, deasupra ei rămâne un capișon de gingie sub care se acumulează bacterii. Rezultatul este o inflamație dureroasă care revine periodic. Fiecare episod se tratează, dar cauza rămâne.
Caria pe măseaua vecină. Este motivul cel mai subestimat. O măsea de minte înclinată împinge în molarul din față și creează un spațiu imposibil de curățat între ele. Acolo apare o carie pe fața din spate a unui dinte sănătos, greu de tratat din cauza accesului. Se ajunge frecvent la situația în care măseaua de minte, ea însăși fără probleme, compromite un dinte care ar fi trebuit să reziste toată viața.
Leziunile vizibile radiologic. În jurul unui dinte inclus se poate forma o cavitate cu lichid, care crește lent și consumă os. Nu doare până târziu.
Resorbția rădăcinii molarului vecin, produsă de presiunea constantă a măselei incluse.
Imposibilitatea igienizării, cu pierdere de os în spatele molarului doi.
Situațiile în care încurcă un alt tratament, ortodontic sau protetic.
Când nu se scoate
Partea aceasta se spune mult mai rar.
O măsea de minte complet erupată, în poziție corectă, care se poate peria, are un dinte pereche pe arcada opusă și nu a produs niciodată probleme, se monitorizează. Nu se extrage preventiv.
La fel, un dinte inclus profund, complet asimptomatic, la un pacient trecut de o anumită vârstă, cere o discuție serioasă înainte de a fi scos. Motivul: dificultatea intervenției și riscurile ei cresc odată cu vârsta, în timp ce beneficiul unei extracții preventive scade.
Merită corectată și o convingere foarte răspândită: ideea că măselele de minte împing dinții din față și produc înghesuirea lor. Dovezile în acest sens sunt slabe. Înghesuirea dinților frontali la adult are mai multe cauze, iar extracția măselelor de minte nu o previne și nu o corectează.
De ce vârsta schimbă intervenția
Aceeași măsea, la douăzeci de ani și la patruzeci și cinci, înseamnă două operații diferite.
La pacientul tânăr, rădăcinile nu sunt complet formate, osul este mai elastic, iar vindecarea decurge mai repede. La pacientul matur, rădăcinile sunt formate integral, uneori curbate, osul este mai dens, iar raportul cu structurile din jur devine mai strâns.
Concluzia practică nu este că toată lumea trebuie să scoată măselele la douăzeci de ani. Este că, atunci când există o indicație clară, amânarea cu zece ani transformă o intervenție simplă într-una laborioasă.
Ce caută medicul pe radiografie
Radiografia panoramică arată poziția măselei, direcția în care este înclinată, forma rădăcinilor și relația cu structurile vecine.
La mandibulă, structura care contează este canalul prin care trece nervul alveolar inferior. Când imaginea bidimensională arată anumite semne de suprapunere între rădăcină și canal, se trece la o investigație tridimensională, care spune exact dacă între ele există os sau contact direct.
La maxilar, elementul de urmărit este sinusul, aflat uneori foarte aproape de rădăcini.
La Oralis, clinică stomatologică din Galați, radiologia digitală se face pe loc, iar planificarea intervenției pornește de la imagine, nu de la o apreciere clinică.
Din aceste date rezultă și tipul intervenției: o extracție obișnuită, la un dinte erupt, sau o odontectomie, atunci când dintele este acoperit de os și gingie și trebuie abordat chirurgical, uneori secționat pentru a fi îndepărtat pe fragmente.
Odontectomia sună mai grav decât este. Secționarea dintelui reduce, de fapt, cantitatea de os care trebuie îndepărtată și scurtează intervenția.
Recuperarea, zi cu zi
Aici este partea pe care pacienții o caută cel mai des, iar cronologia contează.
Primele două ore. Se menține compresa pe alveolă, cu presiune constantă. În alveolă se formează un cheag de sânge, care este pansamentul natural al plăgii și fundamentul întregii vindecări.
Prima zi. Nu se clătește gura, nu se scuipă, nu se bea cu paiul și nu se fumează. Toate creează presiune negativă sau agitație care poate disloca cheagul. Gheața se aplică intermitent, în reprize scurte, pe obraz.
Zilele a doua și a treia. Sunt zilele în care umflătura și dificultatea de a deschide gura ating punctul maxim. Este contraintuitiv, dar normal: inflamația nu culminează imediat după intervenție, ci la aproximativ patruzeci și opt de ore. Mulți pacienți se sperie exact atunci, crezând că lucrurile merg prost.
Zilele patru până la șapte. Umflătura scade vizibil, deschiderea gurii revine treptat. Firele, dacă au fost puse, se îndepărtează de regulă în intervalul șapte până la zece zile.
Săptămâna a doua. Cele mai multe activități revin la normal. Vindecarea osoasă din profunzime continuă însă luni bune, fără să se simtă.
Semnalul care nu trebuie ignorat
Există o complicație cu un tipar foarte caracteristic, iar recunoașterea lui contează.
Alveolita apare atunci când cheagul se pierde prematur, iar osul rămâne descoperit. Tiparul este acesta: după primele două zile durerea începe să scadă, apoi, în ziua a treia sau a patra, revine brusc și devine mai intensă decât la început, adesea iradiată spre ureche.
Deci regula este simplă: durerea care se agravează după ce începuse să treacă nu este parte din vindecarea normală. Se sună la cabinet, pentru că se rezolvă printr-un pansament aplicat local.
Tot la cabinet se sună în caz de febră, sângerare care nu se oprește după compresie prelungită, amorțeală care persistă mult după intervenție, sau dificultate la înghițit.
Fumatul merită menționat separat. Reduce circulația în zonă și crește semnificativ riscul acestei complicații, iar perioada critică este chiar prima săptămână.
Ce mănânci și cum te îngrijești
Primele zile presupun alimente moi și reci sau la temperatura camerei. Se evită mestecatul pe partea operată, alimentele cu firimituri mici și cele foarte fierbinți.
Periajul continuă pe restul dinților, cu grijă în zona operată. Igienizarea profesională se reia după vindecarea țesuturilor moi, iar la Oralis, în Galați, controlul postoperator verifică atât alveola, cât și starea molarului vecin, cel care a stat ani la rând într-un spațiu imposibil de curățat. Clătitul propriu-zis începe abia după prima zi și se face lent, fără să agite lichidul în gură.
Apa de gură cu clorhexidină, dacă a fost recomandată, se folosește doar în perioada indicată, nu permanent.
Candidatul ideal pentru o evaluare
Persoana care a avut mai mult de un episod de durere sau umflătură în zona ultimilor molari.
Persoana la care s-a descoperit o carie pe fața din spate a molarului doi, acolo unde se sprijină măseaua de minte.
Persoana cu o măsea erupată doar parțial, imposibil de periat corect.
Persoana care urmează un tratament ortodontic sau o lucrare protetică și trebuie să știe dacă măseaua de minte influențează planul.
Persoana cu o măsea inclusă, descoperită întâmplător pe o radiografie, care vrea să afle dacă se justifică intervenția sau doar monitorizarea.
Întrebări frecvente
Se scot toate patru odată? Se poate, dar nu este obligatoriu. Decizia depinde de dificultatea fiecăreia și de preferința pacientului. Frecvent se lucrează pe câte o parte, ca masticația să rămână posibilă pe cealaltă.
Cât durează intervenția? De la câteva minute, la un dinte erupt, până la o intervenție mai laborioasă pentru un dinte inclus profund.
Doare? Intervenția se face sub anestezie locală. Disconfortul apare după, este maxim în primele două sau trei zile și se controlează medicamentos.
Când pot reveni la sport? Efortul intens se reia după câteva zile, pentru că ridică tensiunea arterială și poate reactiva sângerarea. Momentul exact se stabilește cu medicul.
Rămâne un gol în spate? Da, și nu se înlocuiește. Măseaua de minte nu are rol funcțional esențial, iar spațiul se vindecă și se remodelează.
Poate rămâne o amorțeală definitivă? Este o complicație rară, evaluată dinainte pe imagine. Tocmai pentru asta se face investigația tridimensională în cazurile cu raport strâns între rădăcină și canalul nervos.
Cum afli dacă este cazul
O evaluare presupune examen clinic și radiografie, din care rezultă poziția dintelui, relația cu structurile vecine și dacă există indicație de extracție sau doar de monitorizare.
Programează o consultație la clinica Oralis în Galați, unde chirurgia orală și maxilo-facială este acoperită intern, de medici specializați în această ramură.
Cere, la final, două lucruri: motivul concret al recomandării și, dacă intervenția se justifică, ce presupune recuperarea în cazul tău. O măsea care nu deranjează astăzi poate fi doar monitorizată, iar asta este un rezultat la fel de valid al unei consultații.
Nume: Oralis
Adresa: Strada Regimentul 11 Siret 37C, 800312 Galați
Telefon: 0751 373 242
