Alunițele sunt mici acumulări de celule pigmentare ale pielii, în general benigne, care pot apărea de-a lungul vieții. Cele mai multe nu necesită nimic în afară de observare, însă este util să știi ce schimbări ar trebui arătate dermatologului. O verificare periodică, făcută acasă după o listă simplă, te ajută să nu pierzi nimic important și să te prezinți la consult cu informații concrete.
Ce sunt alunițele și de ce apar?
O aluniță, numită medical nev melanocitar, este formată din celule care produc pigment. Ele pot fi plate sau ridicate, de culoare maronie, neagră sau chiar roz-deschis. Apar mai ales în copilărie și adolescență, iar numărul lor poate crește sau scădea în timp. Expunerea la soare, tipul de piele, ereditatea și schimbările hormonale influențează apariția lor.
Majoritatea nu devin periculoase. Totuși, unele pot suferi modificări sau pot fi, de la început, atipice. Din acest motiv, urmărirea lor este un obicei bun, mai ales dacă ai multe alunițe, piele deschisă, arsuri solare în trecut sau rude care au avut probleme ale pielii.
Lista de verificare: ce observi la o aluniță
Dermatologii folosesc adesea o regulă simplă, ABCDE, ca reper pentru a recunoaște modificările care cer atenție:
- A, asimetria. Jumătate din aluniță nu seamănă cu cealaltă, iar forma este neregulată.
- B, bordura. Marginile sunt zimțate, încețoșate sau greu de delimitat.
- C, culoarea. Mai multe nuanțe în aceeași aluniță: maro, negru, roșu, albăstrui sau zone decolorate.
- D, diametrul. Dimensiunea este mai mare decât a unei radiere de creion sau crește în timp, deși alunițele mici pot fi la fel de importante.
- E, evoluția. Orice schimbare: formă, mărime, culoare, înălțime, mâncărime, sângerare, crustă sau senzație de durere.
Pe lângă ABCDE, atrage atenția o aluniță care arată diferit de celelalte, așa-numita „rățușcă cea urâtă”, sau una nouă apărută la vârstă adultă.
Cum faci autoexaminarea, pas cu pas
- Alege un loc bine luminat și o oglindă mare, plus una de mână.
- Examinează fața, urechile, gâtul, pieptul, abdomenul, brațele, mâinile, între degete și sub unghii.
- Verifică picioarele, tălpile, spațiile dintre degete și zona genitală.
- Cere ajutor unei persoane de încredere pentru spate, ceafă și scalp, sau folosește telefonul pentru fotografii.
- Repetă verificarea la intervale regulate, de pildă o dată la câteva luni.
- Notează localizarea și aspectul alunițelor care te preocupă.
Fotografiile făcute în aceleași condiții de lumină, cu o riglă mică alături, ajută să observi schimbările în timp. Păstrează-le cu data pe fiecare imagine.
Când le arăți medicului
Programează un consult dermatologic dacă observi oricare din semnele de mai sus, dacă o aluniță sângerează, se rănește fără motiv sau nu se vindecă, dacă apare o aluniță nouă care se modifică rapid sau dacă ai un istoric familial de cancer de piele. Chiar dacă nu observi nimic, un control periodic la dermatolog este recomandat persoanelor cu risc mai mare. Frecvența se stabilește la cabinet.
Nu încerca să îndepărtezi singur o aluniță și nu folosi leacuri populare, creme sau cauterizări. O aluniță suspectă trebuie evaluată și, dacă medicul decide, îndepărtată chirurgical și trimisă la analiză, pentru a se obține un răspuns sigur.
Greșeli care strică o verificare acasă
Una dintre cele mai frecvente greșeli este să te uiți doar la zonele ușor de văzut. Melanoamele pot apărea în locuri ascunse: scalp, spatele, tălpi, între degete, sub unghii. Alta este compararea din memorie: fără fotografii, aproape imposibil să-ți dai seama dacă o aluniță s-a modificat discret. O a treia greșeală este să te liniștești prea repede pentru că „nu doare”; alunițele problematice nu dor, în general, în fazele timpurii.
La polul opus, nu te speria la fiecare pistrui sau pată plată. Pistruii, petele de bătrânețe și alte leziuni benigne sunt frecvente și diferite de alunițe. Dacă nu ești sigur ce ai în față, un dermatolog face distincția rapid.
Ce se întâmplă la consultul dermatologic
Medicul îți examinează pielea, adesea cu un instrument numit dermatoscop, care mărește și luminează alunițele. Examinarea nu doare. Dacă o aluniță pare suspectă, poate recomanda monitorizare, fotografierea ei pentru comparație sau îndepărtarea ei pentru analiză la microscop. Rezultatul îți este explicat de medic.
Spune-i despre arsurile solare din trecut, despre vizitele la solar, despre medicamentele pe care le iei și despre rudele care au avut tumori ale pielii. Aceste informații îl ajută să-ți evalueze riscul.
Alunițele la copii și în sarcină
La copii, alunițele apar și se schimbă firesc pe măsură ce cresc, deci mici modificări nu sunt neapărat alarmante. Totuși, o aluniță care sângerează, se ulcerează sau crește rapid trebuie arătată medicului. În sarcină, schimbările hormonale pot întuneca alunițele sau pot determina apariția unora noi; orice leziune care ridică semne de întrebare merită totuși verificată, nu pusă pe seama sarcinii.
Încă un sfat: păstrează într-un loc anume fotografiile și notițele despre alunițe, de exemplu într-un folder pe telefon, cu data fiecărei verificări. Când ajungi la dermatolog, le poți arăta pe ecran, iar medicul vede dintr-o privire ce s-a schimbat de la ultimul control, fără să depindă de amintirile tale.
Protecție în fiecare zi
Protecția solară reduce riscul de probleme ale pielii pe termen lung: evită expunerea în orele de maximă intensitate, poartă pălărie și haine, folosește cremă cu protecție adecvată și reaplic-o conform instrucțiunilor. Evită solarul. Copiii au nevoie de o atenție deosebită, pentru că arsurile din copilărie cântăresc mult.
Pentru alte domenii medicale mai puțin discutate în viața de zi cu zi, de la alergologie la recuperare, vezi secțiunea alte specialități. În același timp, MediciHub grupează explicațiile despre consulturile medicale, astfel încât să știi cu ce întrebări te prezinți la fiecare specialist.
